Sa te bucuri de natura, de toate creaturile mici si mari pe care le poti vedea cu ochii tai gigantici si plini de curiozitate.Sa stai nemiscat si sa nu intervii niciodata, sa asculti si sa memorezi,sa stii sa nu spui nimic, sa alini suferinte si nevoi doar cu tacerea si prezenta ta tacuta.Sa te legeni asa cum bate vantul...sau invers.Sa stai sa asculti sa iti plangi durerea in tacere,sa nu poti spune nimanui ce simti cu adevarat, doar sa murmuri particele din suflet unei vrabiute care te intelege fiindca si ea face la fel ca si tine, sau mai cunoaste un copac asemanator tie.Sa fii "tu" dar nu "tu" cel adevarat ,ci "tu" cel tacut .Sa pari verde, inflorit mereu,chiar si atunci cand toamna se apropie cu repeziciune, si uneori chiar te ia prin surprindere ,si te trezesti deodata singurul copac singur....fara flori care sa iti infrumuseteze uratimea estetica...fara frunze care sa-ti acopere fragilitatea...doar cu o vrabiuta care toata vara ,ea singura te-a alinat prin firava ei existenta.Si acum, fara ea ...viata e pustie.Si trebuie sa astepti singur in tacere trecerea toamnei, a iernii pentru ca mai apoi sa vina primavara.Primavara cu primele raze calde de soare care te fac sa vrei sa te bucuri in tacere.Sa te bucuri ca in scurt timp uratimea estetica va fi acoperita de minunate flori care atrag acum privirea oricarei creaturi,oricat ar fi ea de mica.Sa te bucuri ca nu mai esti singur, ci esti insotit de sute de ochi care te privesc cu admiratie.Si sa revezi prietenul care te alina in fiecare vara, care iti spune ce simte, si tu...prin tacerea ta sa o ajuti , sa ii dai sfaturi prin murmurul infundat de frunze.
E bine sa fii copac...dar esti singur. Singur cu tine si un prieten bun...singur cu gandurile tale unite cu cele ale unui prieten.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu