sâmbătă, 9 octombrie 2010

Paradoxal


Paradoxal este ca:
Avem accesorii mai multe,dar timp mai putin;
Aven copii imbibati in fond de ten si farduri,
dar nu mai avem copii cu piele naturala.
Cheltuim foarte mult, dar avem prea putin;
Bem prea mult,fumam prea mult,
Radem prea putin,
Ne bucuram de viata prea putin.
Ne enervam prea tare si prea des,
Ne culcam prea tarziu ,ne trezim prea obositi,
Citim prea putin ,ne uitam prea mult la calculator/televizor.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si barfim prea des.
Am construit calculatoare,dar comunicam din ce in ce mai putin
Iubim ,dar numai cu trupul.
Avem emotii,dar folosim pastile
sa ne inducem orice stare
de la liniste la disperare.
Avem fast-food-uri si corpuri supraponderale;
Avem baieti si fete,dar din ce in ce mai des avem fete si fete sau baieti si baieti
Tanjim ca prostii dupa dragoste
cand avem fete dispuse sa se dezbrace cand vrem si unde vrem.
Avem masini personale cu DVD-playere si MP3,
dar nu avem timp pentru o plimbare cu bicicleta;
avem nenumarate flori frumos mirositoare,
dar nu mai avem timp sa plantam macar una.
Avem infinite surse de informatii ,
dar din ce in ce mai putine cunostinte,
mai putina logica,mai putina judecata;
Avem medicina avansata,dar din ce in ce mai multi oameni
mor pe patul de spital.
Cheltuim din ce in ce mai multi bani pe lucruri fara sens,fara valoare
Cheltuim nesabuit
si ne plangem de mila
si strigam in gura mare ca suntem saraci.
Fa-ti timp sa remarci greselile
si gaseste-le rezolvare.
Fa-ti timp sa-ti schimbi
moralitate de doi bani pe care o ai
Fa-ti timp...

Geisha art

















joi, 7 octombrie 2010

...poate tu...


Mici bucati neuniforme de orez stau la plaja cu burtile dolofane intinse pe un prosop de frunzulite si condimente.Un singur bob se uita cu ochii mari cat doua discuri solare la copilul, la monstrul cu mana gigantica care se indreapta catre el. Pe nesimtite ,salteaua confortabila de frunzulite nu mai era dedesuptul lui se se trezi pe buza inferioara copilului.Curand ajunge pe limba,unde uimit,intalneste 18 noi prieteni care i se aseamana...ciudat insa ca nici unul nu se putea misca.Cei 18 erau dintisorii.Doamna limba,gingasa si zglobie (ca de obicei) il poarta pe Orezel inspre faringe. Nenea epiglota, cum i-a spus el, l-a indrumat spre traiectoria corecta,ajutandu-l astfel sa ajunga pe traiectul caii digestive.Odata ajuns la Domnul stomac se incheaga o dicutie copioasa:
-Domnule stomac,eu de ce sunt aici?
-Pai, vezi tu Orezel , toate lucrusoarele ingerate de copil ajung in cele din urma la mine unde sunt digerate...adica sunt spalare cu un suc cu multi,multi bulbuci .Si asa alimentele ,printre care si tu, sunt digerate.
-Domnule stomac,si eu sunt aici ca sa fac baita in suc cu bulbuci?
-Cam asa.
-Si ce aroma are sucul meu? Eu vreau sa fie de capsuni... sau nu....de mango...nuuu...nu mango. De ...de caise...Da caise cu pufuleti!
-...eu o sa incerc, dar nu cred ca pot face ca sucul sa aiba aroma asta.
-Dar, daca imi imaginez ca are...o sa aiba?
-O sa aiba!
-Domnule stomac,dar ce este acea pata alba de pe fata ta?
-Hmm...o fi un rest de mancare?
-Nu, e mai tare.
-Cum arata?
-E inegala...ca...ca niste bulbuci ,dar nu sunt fragili, sunt tari...
-Nu stiu Orezel...Atinge, ca sa vad daca simt ceva.
Si topaind vioi,Orezel porneste spre pata.
-Doare?
-Aaaaaa...doare...
-Domnule stomac...eu cred...Eu cred ca e cancer....

Ritual


Si te trezesti somnoroasa cu ochii cat boabele de orez,iti faci cale prin cearceaful plin de parfumul lui si te duci la oglinda:prietena ta oglinda , cea care neincetat te tine cu picioarele pe pamant, sau dincontra ,te face sa visezi ca esti cutare fotomodel din cutare tara.
Te vezi asa cum esti, cu buzele uscate,cu pielea fina, cu ochii rosii de oboseala, cu fruntea neteda ca matasea . Si ce vei face astazi...scoala nu te satisface.Acelasi loc inghesuit, banal, cu aceeasi oameni, aceeasi profesori.Gandindu-te la el te speli pe fata ,pe corp , te dai cu cel mai aromat parfum, cel mai imbietor ruj , cel mai jucaus machiaj,te imbraci cu cele mai frumoase si atragatoare haine...si pleci. Nu vezi pe unde mergi...Nu te gandesti...actionezi. Incep orele...iei cativa de 10 ...si se termina. Te plictisesc barfele vesnice ale colegilor si pleci . Il vezi...sari in bratele lui .Nu remarca tot ceea ce ai facut pentru el, dar nu e nimic" Data viitoare o sa fiu mai atragatoare" iti spui. Mergeti acasa la el .E cald . Caldura iti ajunge repede in sange.Va dezbracati si pe nesimtite ajungeti in pat. Toata noaptea faceti dragoste. Dimineata , te chinui sa-ti faci loc printre cearceafurile incalcite imprejurul tau. Peste tot e parfumul lui. Te duci somnoroasa cu ochii cat boabelede orez la oglinda...

miercuri, 6 octombrie 2010

...intrebare

...ai avut vreodata senzatia ca esti urmarit?ca cineva iti sufla in ceafa la fiecare pas?...ca cineva face parte din tine fara ca tu sa-l fi lasat.Este foarte ciudat...si ti se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme,dar cred ca am descoperit faptasul-un coleg. Mai , si se tine de tine non-stop,parca ar fi scai....si te priveste cu ochi umezi si curiosi ca cei ai unui copil de 2 anisori.Si a doua saptamana intri in clasa,in babca,vrei sa-ti pui o carte in banca si gasesti ceva....te uiti si gasesti uimit o scrisoare...o deschizi si vezi scris cu litere mari si stangace "TE IUBESC"....

Viata


-Galis,tu esti om?
-Da.
-De unde stii?
-Stiu.
-Galis,spune-mi...eu cred ca sunt altceva.
-Nu fi ridicola ...Esti om!
-Dar cum stiu?
-Ei bine...ei bine stii pur si simplu.
-Dar...cum arata oamenii?
-Sunt...ca tine
-Sunt...ca...
-Ca tine!Au un cap ,2 maini,2 picioare,un trunchi.
-Da ,am si eu si cap si maini si picioare si trunchi... dar mai am altceva.Eu mai am o codita.
-Cum?
-Cum, cum?
-...
-Uita-te.Nu-i asa ca-i frumusica?
-...ai ....codita.Eu nu am.
-Da ...nu ai.
-Este inexplicabil, dar trebuie sa existe .
-Galis,cum e la tine acasa?
-E, ca la tine...cel putin asa cred...E o incapere mare,plina de jucarii si jocuri,plina cre carti,cu peretii mari si grosi si un patut moale,caldut si confortabil.
-La mine acasa nu e asa...la mine acasa e caldut si bine...dar e apaapa multa(da calduuuuuuta),si e putin cam inghetuit...dar e bine.
-Aha...e apa.Si cum arata buricul tau?
-Pai,e asa;Uite e lung,e cam incomod,tot timpul ma tem sa nu mi se incolotaceasca,dar e al meu si il iubesc.Al tau cum e?
-Uite.
-A?!...unde e ...nu-l vad!
-Uite-l, asta e.Vezi gaurica asta...asta e buricul.
-Dar nu e deloc frumos.Al meu parca e mai colorat.
-Stii ce...eu am inteles.Sigur tu esti om.
-Sigur?
-Da,dupa cum spuneam trebuie sa existe o explicatie pentru orice: eu nu am codita sau buricel colorat pentru ca sunt mai mare, insa tu esti micuta.Codita mea a cazut,buricelul meu la fel,iar eu nu mai locuiesc in locul acela micut si inghesuit ...adica burtica mamei.Acum intelegi?
-Cred ca da...deci eu sunt om?un om mai micut?si...o sa cresc vreodata?
-Daca vrei o sa cresti...da.
-Si daca nu vreau?
-Ei cum sa nu vrei?
-Pai imi e frica...imi e frica sa nu patesc ceva daca plec de aici...
-Sa nu-ti fie.Cand o sa fii pregatita si vrei sa pleci vei pleca.
-Galis...mi-e somn...vrei sa faci nani cu mine?
-...da...hai la nani...sa crestem mari si frumosi...

Anatomie


Azi te-am taiat...Stii ce-am vazut?Am vazut nesfarsite vase de sange,capilare,si am vazut...am vazut cum inima iti pulsa sange cald,firbinte prin intreg corpul...era urat...nu mi-a placut.Nu e ca altadata.Nu e ca atunci cand ti-am vazut muschii incordati ai coapselor tale fierbinti.Nu inteleg de ce esti din ce in ce mai rece.Data trecuta nu a fost asa...si totusi e fascinant cum zbate pe un ritm melodios care usor si stinge...Dar totusi bate.