Viata

-Galis,tu esti om?
-Da.
-De unde stii?
-Stiu.
-Galis,spune-mi...eu cred ca sunt altceva.
-Nu fi ridicola ...Esti om!
-Dar cum stiu?
-Ei bine...ei bine stii pur si simplu.
-Dar...cum arata oamenii?
-Sunt...ca tine
-Sunt...ca...
-Ca tine!Au un cap ,2 maini,2 picioare,un trunchi.
-Da ,am si eu si cap si maini si picioare si trunchi... dar mai am altceva.Eu mai am o codita.
-Cum?
-Cum, cum?
-...
-Uita-te.Nu-i asa ca-i frumusica?
-...ai ....codita.Eu nu am.
-Da ...nu ai.
-Este inexplicabil, dar trebuie sa existe .
-Galis,cum e la tine acasa?
-E, ca la tine...cel putin asa cred...E o incapere mare,plina de jucarii si jocuri,plina cre carti,cu peretii mari si grosi si un patut moale,caldut si confortabil.
-La mine acasa nu e asa...la mine acasa e caldut si bine...dar e apaapa multa(da calduuuuuuta),si e putin cam inghetuit...dar e bine.
-Aha...e apa.Si cum arata buricul tau?
-Pai,e asa;Uite e lung,e cam incomod,tot timpul ma tem sa nu mi se incolotaceasca,dar e al meu si il iubesc.Al tau cum e?
-Uite.
-A?!...unde e ...nu-l vad!
-Uite-l, asta e.Vezi gaurica asta...asta e buricul.
-Dar nu e deloc frumos.Al meu parca e mai colorat.
-Stii ce...eu am inteles.Sigur tu esti om.
-Sigur?
-Da,dupa cum spuneam trebuie sa existe o explicatie pentru orice: eu nu am codita sau buricel colorat pentru ca sunt mai mare, insa tu esti micuta.Codita mea a cazut,buricelul meu la fel,iar eu nu mai locuiesc in locul acela micut si inghesuit ...adica burtica mamei.Acum intelegi?
-Cred ca da...deci eu sunt om?un om mai micut?si...o sa cresc vreodata?
-Daca vrei o sa cresti...da.
-Si daca nu vreau?
-Ei cum sa nu vrei?
-Pai imi e frica...imi e frica sa nu patesc ceva daca plec de aici...
-Sa nu-ti fie.Cand o sa fii pregatita si vrei sa pleci vei pleca.
-Galis...mi-e somn...vrei sa faci nani cu mine?
-...da...hai la nani...sa crestem mari si frumosi...